Monoxid de diclor
Monoxid de diclor | |
Nume IUPAC | Monoxid de diclor |
---|---|
Alte denumiri | Diclorură de oxigen Oxid de diclor Oxid de clor (I) Anhidridă hipocloroasă Oxid hipocloros |
Identificare | |
SMILES ClOCl | |
Număr CAS | 7791-21-1 |
PubChem CID | 24646 |
Informații generale | |
Formulă chimică | Cl2O |
Aspect | gaz galben-brun |
Masă molară | 86,9054 g/mol |
Starea de agregare | gazoasă |
Punct de topire | −120,6 °C |
Punct de fierbere | 2-8 °C |
Solubilitate | foarte solubil în apă (reacționează) |
NFPA 704 | |
0 3 3 | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text |
Monoxidul de diclor (sau anhidrida hipocloroasă) este un compus anorganic cu formula moleculară Cl2O. La temperaturi normale, este un gaz de culoare galben-brună, solubil atât în apă cât și în solvenți organici. Este unul dintre numeroșii oxizi ai clorului, fiind anhidrida acidului hipocloros. Este un agent oxidant și de clorurare puternic.
Proprietăți chimice
Monoxidul de diclor este ușor solubil în apă, [1] unde formează un echilibru cu acidul hipocloros. Rata hidrolizei este destul de mică pentru a permite extragerea Cl2O cu solvenți organici, cum ar fi tetraclorura de carbon (CCl4), [2] dar constanta de echilibru în cele din urmă favorizează formarea acidului hipocloros. [3]
- 2 HOCl Cl2O + H2O
- K (0 °C) = 3,55·10-3 dm3/mol
Cu compuși arnoganici
Monoxidul de diclor reacționează cu halogenuri de metale, eliberând Cl2 și formând oxihalogenuri: [4][5][2]
- VOCl3 + Cl2O → VO2Cl + 2 Cl2
- TiCl4 + Cl2O → TiOCI2 + 2 Cl2
- SbCI5 + 2 CI2O → SbO2CI + 4 Cl2
Reacții asemănătoare au fost observate și la unele halogenuri anorganice: [6][7]
- AsCl3 + 2 Cl2O → AsO2CI + 3 Cl2
- NOCl + Cl2O → NO2Cl + Cl2
Obținere
Cea mai timpurie metodă de obținere a compusului implica tratarea oxidului de mercur (II) cu clor gazos. [2] Totuși, această metodă era scumpă, și foarte periculoasă, din cauza riscului otrăvirii cu mercur.
O metodă mult mai sigură și mai convenabilă de producere este prin reacția clorului gazos cu carbonat de sodiu hidrat, la 20-30°C.
Această reacție poate avea loc și în absența apei, dar are necesită încălzire la temperaturi cuprinse între 150-200°C. Din moment ce monoxidul de diclor este instabil la aceste temperaturi [8], trebuie să fie îndepărtat încontinuu pentru a se preveni descompunerea termică.
De asemenea, monoxidul de diclor poate fi obținut prin reacția dintre hipocloritul de calciu și dioxidul de carbon:
Referințe
- ^ Davis, D. S. (). „Nomograph for the Solubility of Chlorine Monoxide in Water”. Industrial & Engineering Chemistry. 34 (5): 624–624. doi:10.1021/ie50389a021.
- ^ a b c Renard, J. J.; Bolker, H. I. (). „The chemistry of chlorine monoxide (dichlorine monoxide)”. Chemical Reviews. 76 (4): 487–508. doi:10.1021/cr60302a004.
- ^ Inorganic chemistry, Egon Wiberg, Nils Wiberg, Arnold Frederick Holleman, "Hypochlorous acid" p.442, section 4.3.1
- ^ Oppermann, H. (). „Untersuchungen an Vanadinoxidchloriden und Vanadinchloriden. I. Gleichgewichte mit VOCl3, VO2Cl und VOCl2”. Zeitschrift für anorganische und allgemeine Chemie. 351 (3-4): 113–126. doi:10.1002/zaac.19673510302.
- ^ Dehnicke, Kurt (). „Titan(IV)-Oxidchlorid TiOCl2”. Zeitschrift für anorganische und allgemeine Chemie. 309 (5-6): 266–275. doi:10.1002/zaac.19613090505.
- ^ Dehnicke, Kurt (). „Über die Oxidchloride PO2Cl, AsO2Cl und SbO2Cl”. Chemische Berichte. 97 (12): 3358–3362. doi:10.1002/cber.19640971215. Mentenanță CS1: Dată și an (link)
- ^ Martin, H. (). „Kinetic Relationships between Reactions in the Gas Phase and in Solution”. Angewandte Chemie International Edition in English. 5 (1): 78–84. doi:10.1002/anie.196600781.
- ^ Hinshelwood, Cyril Norman; Prichard, Charles Ross (). „CCCXIII.—A homogeneous gas reaction. The thermal decomposition of chlorine monoxide. Part I”. Journal of the Chemical Society, Transactions. 123: 2730. doi:10.1039/CT9232302730.
|