Metodie al II-lea al Constantinopolului
| Metodie al II-lea al Constantinopolului | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al XII-lea  |
| Decedat | 1240 Constantinopol, Imperiul Latin de Constantinopol |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | Patriarhul ecumenic al Constantinopolului[*] |
| Funcția episcopală | |
Modifică date / text  | |
Metodie al II-lea (în greacă Μεθόδιος Β΄, transliterat: Methodios 2; n. secolul al XII-lea – d. 1240, Constantinopol, Imperiul Latin de Constantinopol) a fost un cleric ortodox bizantin, care a îndeplinit funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului (aflat în exil la Niceea din cauza Cruciadei a patra) timp de trei luni în 1240, când a murit.[1][2] I-a succedat patriarhului Gherman al II-lea.
Biografie
Există puține informații despre el. A fost anterior egumen al Mănăstirii „Sf. Iachint”(ru)[traduceți] (Μονής Υακίνθου) din Niceea.[1][3] Patriarhul Gherman al II-lea (1222–1240) a murit în iunie 1240 și, înainte de moartea sa, l-a recomandat ca succesor pe Nichifor Blemmidus. Cu toate acestea, împăratul bizantin Ioan al III-lea (1222–1254) al Imperiului de la Niceea a susținut candidatura lui Metodie, pe care l-a considerat a fi mai ascultător.
Este autorul probabil al unei lucrări intitulate De Revelatione, care îi este atribuită și lui Metodius din Olympus. El a scris o altă lucrare, Acnigmata, în ritm iambic.[4]
Metodie a fost ales patriarh în anul 1240, dar a murit subit la trei luni după înscăunare,[1][3] în septembrie 1240. Scurta sa perioadă de păstorire nu i-a oferit ocazia să aducă o contribuție semnificativă. A fost înmormântat în Mănăstirea „Sfântul Iachint” din Niceea.
Alegerea unui nou patriarh a fost amânată până în 1243, întrucât împăratul Ioan al III-lea (1222–1254) a încercat să-și găsească un ierarh loial și a ezitat un timp. În cele din urmă, el l-a sprijinit pe mitropolitul Manuil al Efesului.
Note
- ^ a b c Grumel (1958), p. 437.
- ^ Padri Benedettini della Congregazione di S.Mauro in Francia. L'Arte di verificare le date dei fatti storici delle inscrizioni delle cronache e di altri antichi monumenti dal principio dell'era cristiana fino all'anno 1770. 2. Tradus de Giuseppe Pontini di Quero. Veneția: Tipografia Gatti. p. 463.
- ^ a b „Μεθόδιος Α΄”. Μεγάλη Ορθόδοξη Χριστιανική Εγκυκλοπαίδεια. 11: 302. . Accesat în .
- ^ Smith, William (ed.). „3. Methodius”. A Dictionary of Greek and Roman biography and mythology. Accesat în . Mentenanță CS1: Text în plus: lista autorilor (link)
Bibliografie
- Angold, Michael (1999). „Byzantium in exile”. În Abulafia, David (ed.). The New Cambridge Medieval History, vol. 5 (c.1198–c.1300). Cambridge: Cambridge University Press. pp. 543—568. ISBN: 9781139055734.
- Grumel, Venance (). Traité d'études byzantines: La chronologie. I. Paris: Presses universitaires de France. p. 437.
- Kazhdan, Alexander, ed. (). The Oxford Dictionary of Byzantium. Oxford and New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-504652-8.
- Laurent, Vitalien (). „La chronologie des patriarches de Constantinople au XIII-e s. (1208-1309)”. Revue des études byzantines(d). 27. pp. 129–150.
- Viton de Saint-Allais, Nicolas (). L'art de vérifier les dates. I. Paris. p. 487.
- Οικουμενικό Πατριαρχείο (Arhivat în , la Wayback Machine.)
- «Νεώτερον Εγκυκλοπαιδικόν Λεξικόν Ηλίου» vol. 13, p. 172
| Funcții religioase | ||
|---|---|---|
| Predecesor: Gherman al II-lea | Patriarh ecumenic al Constantinopolului (în exil la Niceea) iunie – septembrie 1240 | Succesor: Manuil al II-lea |
| |||||||||||||||||
