Gherasim I al Constantinopolului
| Gherasim I al Constantinopolului | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al XIII-lea  Filadelfia(d), provincia Manisa, Turcia |
| Decedat | Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | preot |
| Funcția episcopală | |
Modifică date / text  | |
Gherasim I (în greacă Γεράσιμος Α΄, transliterat: Gherasimos I; n. secolul al XIII-lea, Filadelfia(d), provincia Manisa, Turcia – d. , Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit) a fost un cleric ortodox grec, care a îndeplinit funcția de patriarh al Constantinopolului din 21 martie 1320 până în 20 aprilie 1321.[1]
Biografie
S-a născut într-un an necunoscut în orașul Filadelfia din Asia Mică. S-a călugărit și a devenit egumen al Mănăstirii Sosandre, apoi al Mănăstirii „Sfântul Gheorghe” din cartierul Mangana (situat în partea de est a Constantinopolului).[2][3]
A fost ales patriarh al Constantinopolului la 21 martie 1320[4] prin voința împăratului bizantin Andronic al II-lea Paleologul. Gherasim, care avea o vârstă înaintată la momentul alegerii sale,[3][5] era apreciat ca ascet, dar nu se distingea prin erudiție sau experiență în conducerea statului.[3] În conflictul dintre împăratul Andronic al II-lea și nepotul său, Andronic al III-lea, s-a alăturat probabil acestuia din urmă, după sinodul convocat de Andronic al II-lea, care l-a excomunicat pe Andronic al III-lea ca urmare a faptului că a provocat o rebeliune împotriva împăratului. Patriarhul l-a avertizat pe tânărul Andronic că bunicul său intenționează să-l întemnițeze, permițându-i astfel prințului și susținătorilor săi să părăsească Constantinopolul. Gherasim a murit la 20 aprilie 1321,[4] în ziua de Paști,[3] și a fost înmormântat într-o mănăstire din cartierul Mangana.[6]
Note
- ^ Grumel 1958, p. 437. P. I. Lark menționează 22 martie ca dată a preluării tronului patriarhal (Prawosławnaja encikłopedia, vol. 11, p. 163)
- ^ Kotzabassi, Sofia. „Βυζαντινά χειρόγραφα από τα μοναστήρια της Μικράς Ασίας”. p. 105. Accesat în .
- ^ a b c d Padri Benedettini 1832, p. 437.
- ^ a b Grumel 1958, p. 437.
- ^ Runciman, Steven (). Η Βυζαντινή Θεοκρατία [I Vyzantiní Theokratía]. Εκδόσεις Δόμος [Ekdoseis Domos]. pp. 148. ISBN 9607217225.
- ^ P. I. Lark. „Gerasim I”. Prawosławnaja enciklopedia (în rusă). 11. p. 163. Accesat în .
Bibliografie
- P. I. Lark. „Gerasim I”. Prawosławnaja enciklopedia (în rusă). 11. p. 163. Accesat în .
- Bonarek, J.; Czekalski, T.; Sprawski, S.; Turlej, S. (). Historia Grecji. Cracovia: Wydawnictwo Literackie. ISBN 83-08-03816-6.
- Grumel, Venance (). Traité d'études byzantines. Bibliothèque byzantine. I („La chronologie”). Paris: Presses universitaires de France. p. 437.
- Laurent, Vitalien (). „La chronologie des patriarches de Constantinople de la première moitié du XIVe siècle (1294-1350)”. Revue des études byzantines(d). 7. pp. 145–155.
- MacGillivray Nicol, Donald (). Les derniers siècles de Byzance: 1261-1453. Texto (în franceză). Paris: Tallandier. ISBN 978-2-84734-527-8.
- Padri Benedettini della Congregazione di S.Mauro in Francia (). L'Arte di verificare le date dei fatti storici delle inscrizioni delle cronache e di altri antichi monumenti dal principio dell'era cristiana fino all'anno 1770. 2. Tradus de Giuseppe Pontini di Quero. Veneția: Tipografia Gatti. p. 473.
| Funcții religioase | ||
|---|---|---|
| Predecesor: Ioan al XIII-lea | Patriarh ecumenic al Constantinopolului 21 mai 1320 – 20 aprilie 1321 | Succesor: Isaia |
| |||||||||||||||||
