Francisc Șirato

Francisc Șirato
Date personale
Născut[1][3] Modificați la Wikidata
Craiova, România[4] Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[1][3][5][6] Modificați la Wikidata
București, România[7] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecaricaturist
jurnalist
pictor
grafician[*]
critic de artă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[8] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură[2], grafică[2], critică de artă[*][2]  Modificați la Wikidata
StudiiȘcoala Națională de Arte Frumoase
Profesor pentruAurel Cojan, Ada Zevin, Arsenie Boca, George Tomaziu, Gheorghe Ivancenco, Nuni Dona, Spiru Chintilă
Mișcare artisticăSindicatul Artelor Frumoase, Pointilism, postimpresionism, Neoimpresionism, Tinerimea artistică, Grupul celor patru, Salonul Oficial de pictură și sculptură  Modificați la Wikidata
Opere importanteLila în galben”, „Fetița cu rochie albastră”, „Piață în Balcic”, „Peisaj dobrogean (Uliță din Tuzla)
Influențat dePaul Cézanne
Premii1. Medalia de bronz la Expoziția Internațională de la New York (1939)
2. Premiul Național pentru Pictură (1946)
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Francisc Șirato (n. , Craiova, România – d. , București, România) a fost un pictor, desenator și grafician român, una din personalitățile de seamă ale artei românești din prima jumătate a secolului al XX-lea. A făcut parte din "Grupul celor patru", alături de Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu și Oscar Han.

Biografie

Copilăria / Precizarea vocației

Francisc Șirato a fost descendentul unei familii de țărani francezi care au fost colonizați la sfârșitul secolului al XVIII-lea în Banat.[9] Bunicul său, care era fântânar, s-a mutat înainte de unirea principatelor la Craiova.[9] Artistul s-a născut la 15 august 1877, la Craiova, într-o familie de mici meseriași.[9] Tatăl, constructor de binale, s-a stabilit cu familia în mahalaua Dăneștilor la marginea orașului, acolo unde pictorul a văzut lumina zilei.[9] Aici a avut Francisc Șirato primele manifestări ale vocației de artist, așa cum a declarat el însuși:

Pe la 1880, așadar, pe când aveam mai puțin de cinci ani, mahalaua Dănești, din marginea Craiovei, unde m-am născut, semăna a țară. Trăiau acolo gospodari muncitori, în case aidoma celor de la sate: cu porți mari, cu coșarcă, cu război în casă, cu vite. Îmbrăcămintea lor era țărănească, albă, cu o cămașă lungă. Acolo mă jucam cu copiii prin praful uliței. Aveam și eu o cămașă oltenească, încinsă cu o curea la mijloc. Creșteam în voia domnului, la o răscruce de drumuri, în preajma unei fântâni cu cumpănă. Dumnezeu a avut grijă de noi: nici n-am căzut în fântână, nici n-am fost călcați de căruțe. Așa cresc copiii la țară, la întâmplare. Atunci am avut eu prima inițiere în artă: privind troița cu sfinți frumos colorați, în preajma fântânii. Nu-mi pot aduce aminte fără părere de rău de vremurile acelea depărtate. Înțeleg că firea mea, preferința mea pentru simplicitate, pentru mediile necomplicate, pentru oamenii de treabă, care-și spun gândul întreg sau nu-l spun de loc, decât să mintă, purced de aici”.[10]

După ce a terminat cursurile primare la o școală din apropierea casei, tatăl său, care-l vedea negustor sau contabil, l-a dat la o școală comercială din Craiova.[10] Din cauza faptului că Francisc își pierdea adesea timpul desenând figuri și hărți sau citea cărți de istorie și nu-i plăcea matematica, el mergea deseori la atelierul de litografie al Institutului Grafic din Craiova.[10] Acolo, un lucrător în vârstă l-a inițiat în metodele de imprimare.[10] În foarte scurt timp, și-a însușit temeinic tehnicile grafice și începând din anul 1897 a început să execute afișe în culori, afișe care au fost, de altfel, primele de acest gen din România.[10] Așa se face că prima lucrare importantă a lui a fost din domeniul graficii -- afișul pentru romanul Cum iubim de Traian Demetrescu. Ca urmare a realizării acestui afiș, el a primit o suma considerabilă pentru acele vremuri într-un cuantum de 120 de lei și Constantin Mille i-a adus elogii într-un articol din presa craioveană.[10]

Studii

Șirato hotărăște totuși să se dedice picturii și, în 1898, pleacă în Germania la Düsseldorf. Neavând suficiente resurse materiale, nu reusește să urmeze cursurile Academiei de Artă de acolo. Pentru a avea cu ce trăi, este nevoit să lucreze într-un atelier de gravură. În 1899 se întoarce în țară, iar în anul următor se înscrie la "Școala Națională de Arte Frumoase" din București. Își câștigă existența lucrând afișe în diverse tipografii și, mai ales, desenând și litografiind icoane în culori. Expune pentru prima dată la "Salonul Oficial" în 1907, pictura sa nu este remarcată, dar desenele sale nu pot trece neobservate. Ele apar cu regularitate în paginile revistei "Furnica", unele din ele inspirate din răscoalele țărănești din 1907. Înainte de primul război mondial, între 1908 și 1914, expune în cadrul "Tinerimii Artistice", numărându-se printre primii membri ai acestei asociații. În picturile din acea vreme, Șirato este preocupat de probleme de compoziție și caută să obțină, prin intensitatea pastei și prin alăturări contrastante de culori, o anumită lumină capabilă să imprime mișcare unei scene. Experimentează și diviziunea de tonuri caracteristică neoimpresionismului, dar este nemulțumit cu reducerea picturii la efectele optice. În căutarea mijloacelor celor mai potrivite pentru exprimarea conținutului pe care vrea să-l redea în artă, Șirato găsește unele impulse în pictura lui Cézanne, cu arhitectura ei echilibrată, precum și în folclorul românesc.

În timpul primului război mondial a realizat câteva cicluri de desene în care înfățișează dramele provocate de război, lucrări pe care le prezintă la expoziția personală din 1921. Cu această expoziție se încheie o primă perioadă din activitatea artistului, deosebit de valoroasă în grafică, și se consacră tot mai mult picturii. În 1920, aderă la gruparea "Arta Română", în cadrul căreia expune până în 1924. În anul următor, înființează, împreună cu pictorii Nicolae Tonitza și Ștefan Dimitrescu și cu sculptorul Oscar Han "Grupul celor patru". Grupul nu și-a alcătuit un anumit program, pe cei patru i-a unit o concepție comună despre artă precum și o strânsă prietenie.

În căutare de noi mijloace de limbaj, cu scopul de a reda mai pregnant conținutul, artistul va fi și mai mult preocupat de problema construirii imaginii prin lumină. Primele soluții importante le va aduce în compoziția "Întoarcerea de la târg" (lucrare dispărută), prezentată la "Salonul Oficial" din 1926. Delimitarea formelor se face prin contraste de culoare și lumină rezultând din alăturarea a două culori de valori diferite.

Bustul lui Francisc Şirato la mormântul său din Cimitirul Evanghelic Luteran din Bucureşti

În 1917 a devenit custode la Muzeul Național de Artă populară, iar mai târziu, în anul 1932, Șirato a fost numit profesor la "Academia de Belle-Arte" din București, remarcându-se ca un bun pedagog. În 1946, pictorului, căruia cu mulți ani în urmă i se acordaseră premii la manifestări artistice internaționale (Barcelona, Bruxelles, Paris, New York), i se decernează "Premiul Național pentru Pictură". În 1947 expoziția sa personală s-a bucurat de un mare succes. Aceasta a fost însă și ultima sa expoziție. Francisc Șirato a avut și o bogată activitate publicistică, a scris numeroase articole și cronici de artă în revista "Sburătorul" a lui Eugen Lovinescu și în "Cugetul românesc". A redactat (1938) o monografie consacrată lui Nicolae Grigorescu.

La 4 august 1953 s-a stins din viață și a fost înmormântat în cimitirul evanghelic luteran din București. În 1956 i s-a organizat o amplă retrospectivă postumă în parcul Herăstrău din București.

Galerie imagini

Francisc Șirato: Galerie de tablouri

Lucrări de reprezentative

  • Picturi: Saltimbancii, Popas, Țigănci pe maidan, Vânzător de covoare, Han părăsit, Tekirghiol, Natura statică, Fata lucrând, Studiu, Femeia cu bluza roșie, Bluza albă, Geamie, Siesta, în fața oglinzii, Piața la Balcic, Sighișoara, Flori galbene, Flori, Vas cu flori, Gălbenele, Trandafiri;
  • Grafică: ilustrații publicate în „Furnica”, „Nea Ghiță”, „Seara” și „Cronica”;
  • Desene: Țărani, Ciobănași, Trei țărani.

Citate

  • "Șirato vibrează adânc în fața realității, fiindcă ochiul său subtil nu se oprește numai la aparențele fizice ale oamenilor și ale lucrurilor, ci trece dincolo de ele, pătrunzând în profunzimile lor spirituale..." (Nicolae Tonitza)
  • "Francisc Șirato e artistul care, cu pensula și culoarea, gândește. Și gândul lui continuă departe în tabloul zugrăvit, dincolo de el, și nu se mai isprăvește. El va umbla mereu când altora se va fi sfârșit încă de mult" (Tudor Arghezi)

Referințe

  1. ^ a b c d „Francisc Șirato”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ a b c d Francisc Şirato, Şirato, Francisc[*][[Şirato, Francisc (encyclopedia article)|​]] 
  4. ^ „Francisc Șirato”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b Francisc SIRATO, Le Delarge 
  6. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  7. ^ „Francisc Șirato”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  9. ^ a b c d Vasile Drăguț... pag. 8
  10. ^ a b c d e f Vasile Drăguț... pag. 10

Bibliografie

  • Vasile Drăguț: Francisc Șirato, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956
  • Francisc Șirato: Încercări critice cu un Cuvânt înainte de Petru Comarnescu. București, 1967
  • Mihai Ispir: Francisc Șirato. București, 1979
  • Petru Comarnescu a realizat monografia „Șirato” în anul 1944
  • În anul 1944, Tudor Arghezi a publicat albumul „Francisc Șirato” cu două litografii originale

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Francisc Şirato

Articole biografice

  • Vă mai amintiți de: Francisc Șirato, 27 iulie 2010, Eliza Zdru, Adevărul
  • Valori ale culturii naționale: Francisc Șirato - 46 ani de la moarte, 4 august 2009, Amos News


v  d  m
Societăți artistice bucureștene

Societățile scrise cu aldin au legătură cu Francisc Șirato
v  d  m
Membrii Societății Tinerimea artistică
Președinți
Fondatori
Membri
și
participanți


Sigla din anul 1926
Gheorghe D. AnghelOctavian AngheluțăPetre AntonescuNina ArboreConstantin AricescuMax W. ArnoldHrandt AvakianAurel BăeșuZoe BăicoianuAdam Bălțatu • Ion Bărbulescu (B'Arg) • Ion Dimitriu-BârladApcar BaltazarLudovic BassarabConstantin BaraschiIgnat BednarikEmil Wilhelm BeckerDimitrie BelisarieDimitrie BereaCatul BogdanLeon BijuConstantin BrâncușiNicolae Brana • Petre Bulgăraș • Marius BunescuSever Burada • Alexandru Călinescu • Richard Canisius • Boris CarageaArnold ChencinskiAlexandru CiucurencuAlexandru ClavelAurel CojanMac ConstantinescuTraian CornescuRudolf Schweitzer–CumpănaNicolae DărăscuDumitru Pavelescu-DimoErnest DoneaudVasile DobrianNicu EneaMicaela EleutheriadeIon Schmidt-FaurIosif FeketeMarin Haralambie GeorgescuSpiridon GeorgescuDumitru GhiațăNicolae GrantOlga GreceanuLucian GrigorescuNicolae GrigorescuOscar HanWladimir HegelAlexandru HențiaMarcel IancuVasile Ionescu-VaroIon IrimescuIosif IserIon JaleaIosif KeberEmilian LăzărescuLaetiția LucasieviciDumitru Mățăoanu • Apostol Mănciulescu • George Mărculescu • Alexis Macedonski • Mihai OnofreiRodica ManiuDuiliu MarcuFilip MarinArthur MendelEmil MereanuCornel MedreaClaudia MillianPaul MiracoviciIoan MireaGeorge Demetrescu Mirea • G. Mossa • Ary MurnuSamuel MutznerNatalia Negru • Jean Neylies • Oscar ObedeanuMihai OnofreiDimitrie PaciureaTheodor PalladyTache PapatriandafilConstantin Pascali • Costin Petrescu • Nicolae Petrescu-GăinăAlexandru PhoebusElena Popea • Gabriel Popescu • Vasile PopescuStelian Popescu GhimpațiCamil RessuAlexandru Satmari • Eduard Săulescu • Alexandru Poitevin-SchelettiArthur SegalDimitrie Serafim • Alexandru Severin • Ion Theodorescu-SionMenelas Michel SimonidyGheorghe SimottaToma T. SocolescuOscar SpätheNora SteriadiEustațiu StoenescuCecilia Cuțescu-StorckCarol StorckRomeo Storck • Francisc Șirato • Nicolae TonitzaPetru Remus Troteanu • Paul Verona • Ion VlasiuLascăr L. VorelPetre Iorgulescu-Yor
Vezi Lista completă a artiștilor participanți la expozițiile Tinerimii artistice.
v  d  m
Participanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică din România (1924-1944)
Președinți
Vicepreședinți
Laureați
George Demetrescu Mirea (1924) • Gheorghe Petrașcu (1925) • Theodor Pallady (1926) • Dimitrie Paciurea (1927) • Ștefan Popescu (1928) • Gabriel Popescu (1929) • Jean Alexandru Steriadi (1930) • Ion Theodorescu-Sion (1937) • Marius Bunescu (1938) • Camil Ressu (1940) • Ion Jalea (1941) • Eustațiu Stoenescu (1942)
Participanți
Petre AbrudanNutzi AcontzCostache Agafiței • Titus Alexandrescu • Edmond van Saanen AlgiCălin AlupiGheorghe D. AnghelOctavian AngheluțăNina ArboreConstantin Aricescu • Arutin Avachian • Hrandt AvakianCorneliu BabaAurel BăeșuZoe BăicoianuAdam BălțatuAugust Baillayre • B'Arg • Ludovic BassarabEmil Wilhelm BeckerIgnat BednarikDimitrie BelizarieDimitrie BereaLeon BijuVasile BlendeaCatul BogdanAurel BordenacheNicolae BranaConstantin BrâncușiVictor BraunerOtto BrieseBob BulgaruMarius BunescuSever BuradaTeodor Burcă • Dumitru Cabadaeff • Alexandru Călinescu • Mihai Cămăruț • Richard Canisius • Boris Caragea • George Catargi • Henri CatargiTatiana Baillayre Balier Ceglokoff • Gheorghe Ceglokoff • Jean Cheller • George ChiroviciAlexandru CiucurencuAurel CiupeAlexandru ClavelAurel CojanElena Constante • Constantin C. Constantinescu • Mac Constantinescu • Ștefan Constantinescu • Isidora Constantinovici-HeinBrăduț CovaliuHoria CreangăRudolf Schweitzer–CumpănaHoria DamianNicolae DărăscuJean DavidNuni DonaAnastase DemianȘtefan DimitrescuIon Dimitriu-BârladVasile DobrianEugen DrăguțescuHans EderMicaela EleutheriadeCéline EmilianNicu EneaCoca FaragoIosif FeketeDumitru GhiațăNicolae GrantOlga GreceanuLucian GrigorescuOscar HanPetre HârtopeanuViorel HușiMarcel IancuIosif IserIon JaleaAurel JiquidiIosif KeberLidia KotzebueGheorghe LabinRomulus LadeaMargareta Cosăceanu-LavrillierEmilian LăzărescuGheorghe LeonidaKimon LoghiGeorge LöwendalDumitru Mățăoanu • Apostol Mănciulescu • Rodica ManiuTasso MarchiniHans Mattis-TeutschM. H. MaxyCornel MedreaArthur MendelEmil MereanuCorneliu MichăilescuFred MicoșFriedrich MießClaudia MillianPaul MiracoviciDimitrie D. MireaDespina Ghinokastra IstratiConstantin Baraschi MușatAry MurnuIon Lucian MurnuSamuel MütznerGheorghe Naum • Marcel Olinescu • Mihai OnofreiDimitrie PaciureaAlexandru Moser PadinaTheodor PalladyLili PancuTache PapatriandafilJules PerahimGheorghe PetrașcuMilița Petrașcu • Costin Petrescu • Alexandru PhoebusAlexandru PlămădealăElena Popea • Gabriel Popescu • Ștefan PopescuVasile PopescuIon Grigore PopoviciEremia ProfetaBorgo PrundCamil Ressu • Gheorghe Teodorescu Romanați • Alexandru SatmariTrude SchullerusDimitrie Serafim • Alexandru Severin • Gheorghe SimottaIon Theodorescu-SionAlexandru Poitevin-SchelettiOscar SpätheJean Alexandru SteriadiLaetiția LucasieviciNora SteriadiMargareta Sterian • Iosif Steurer • Eustațiu StoenescuCarol StorckCecilia Cuțescu-StorckCecilia Storck BotezFrederic StorckRomeo StorckIpolit Strâmbu • Francisc Șirato • Dimitrie Știubei • Mișu Teișanu • George TomaziuNicolae TonitzaPetru Remus TroteanuAlexandru ȚipoiaNicolae VermontArthur VeronaLeon Viorescu • Aurel Vlad • Wanda Sachelarie-VladimirescuAnatol VulpeAlexandru Ziffer
Ajutați wikiedia pentru completarea formatului cu artiști notabili.
Vezi Lista completă a artiștilor participanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică din România (1924 - 1944).
v  d  m
Participarea României la Primul Război Mondial reflectată în cultură
Literatură
1916Arhiepiscop în România: jurnal de rǎzboi 1914-1918Amintiri din luptele de la Turtucaia. Pirin Planina (episoduri tragice și comice din captivitate)Casca de zborCăpitanul ConanCruciați, tirani și bandițiDe pe o zi pe alta. Carnet intim 1913-1918Douăzeci de luni în Rusia și SiberiaDrumuri și răscruci. MemoriiFata moartăFloare de oțelÎn spatele frontului. Marele Război așa cum l-am văzut eu: decembrie 1916 – iunie 1918. Însemnările unui soldat german în România ocupatăÎntre două fronturi (1914-1918)ÎntunecareJocul cu moarteaJurnal de război. Misiune în RomâniaMaria Regina României. Jurnal de războiMemorii (I. G. Duca)Mușchetarii în BalcaniParlamentul în pribegie (1916-1918): amintiri, note și impresiiPădurea spânzurațilorPentru cei de mâine amintiri din vremea celor de ieriRomânia în lumini și umbre (1909-1919)Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de războiViața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război – 1908–1918Zile de lazaret – Jurnal de captivitate și spital
Șarja de cavalerie de Emilian Lăzărescu
Film
Apostolul BologaBaladă pentru MăriucaCapcana mercenarilorCarol I - Un destin pentru RomâniaCăpitanul ConanEcaterina TeodoroiuÎntoarcerea din iadÎntre oglinzi paraleleÎntunecareMaria, Regina RomânieiNepoții gornistuluiPădurea spânzurațilorPrin cenușa imperiuluiSous le casque de cuir⁠(d)Triunghiul morțiiUltima noapte de dragoste
Pictură și
grafică
Albert Reich • Aurel PoppCamil Ressu • Constantin Petrescu-Dragoe • Costin Petrescu • Emilian Lăzărescu • Francisc Șirato • Gheorghe Ionescu Doru • Horia Boambă • Ion Theodorescu-SionNicolae TonitzaPetru Remus TroteanuȘtefan Dimitrescu • Toma Gheorghe Tomescu •
Sculptură
Fotografie
Samoilă Mârza • Ioan Oliva •
Muzică
Expoziția de artă de la Iași din septembrie 1917 • Expoziția de artă de la Iași din martie 1918 • Listă de artiști români mobilizați în spatele frontului • Reflectarea Primului Război Mondial în literatură • Reflectarea Primului Război Mondial în cinematografie • Reflectarea Primului Război Mondial în artele plastice • Serviciul Fotografic și Cinematografic al Armatei •
Control de autoritate