Inocybe curvipes
Inocybe curvipes | |
---|---|
Irudi gehiago | |
Sailkapen zientifikoa | |
Erreinua | Fungi |
Klasea | Agaricomycetes |
Ordena | Agaricales |
Familia | Inocybaceae |
Generoa | Inocybe |
Espeziea | Inocybe curvipes P.Karst., 1890 |
Inocybe curvipes Inocybaceae familiako onddo espezie bat da.[1]
Deskribapena
Kapela: 3,5 cm arteko diametrokoa, hasieran ganbila eta bukaeran zabaldua titi batekin; soberako ertza, kotoizkoa eta irregularra. Kapelaren azala fibriloso-eskatatsua, hondo gorrixkaren gainean gorrixka-lehoi kolorekoa, ertz argiagoarekin.
Orriak: Ez oso estu, zabalak, sabeldunak, adnatuak edo koska batez dekurrenteak, zurixkak, okre-beix koloretik okre antzekora doan kolorekoak.
Orri dekurrenteak: Hanka ukitzeaz gain, beherantz jarraitzen duten orriak.
Hanka: 50 mm arteko garaierakoa eta 6 mm arteko diametrokoa, oinarria pixka bat mehetua, gainazal fibrilosoa, goialdean pruinaduna, hasieran zurixka, okre-marroi koloretik arrera doan kolorekoa oinarritik hasita ale helduetan.
Haragia:Ez oso lodia, zurixka, okre-marroi kolorekoa oinean, usaina espermatikoa edo frutarena, zaporea ez oso nabarmena. [2]
Etimologia: Inocybe terminoa, muskulua, nerbioa, zuntza esan nahi duen, "is inós" hitzetik eta burua, esan nahi duen "cybe" hitzetik dator, hau da, zuntzezko kapela.
Jangarritasuna
Inocybe generoko espezieak ez dira kontsumitu behar, gehienak toxikoak dira.[3]
Sasoia eta lekua
Udan eta udazkenean. Hostozabalen basoetan, urriagoa koniferoen azpian. Ez da oso ohikoa.[4]
Banaketa eremua
Kanada, Ameriketako Estatu Batuak, Mexiko, Islandia, Europa, Errusia, Japonia, Txina, Australia, Zeelanda Berria.[5]
Erreferentziak
- ↑ Euskal Herriko perretxiko eta onddoak, 2013, 2014, 2016, 2017, Fernando Pedro Pérez, Kultura Saila, Eusko Jaurlaritza • Bizkaiko Perretxiko eta Onddoak, A.D.E.V.E., 2012 • Euskalnatura • Euskal Herriko Onddoak. 5 tomos, Luis García Bona, Kriselv, 1987 • Catálogo micológico del País Vasco, Aeranzadi, 1973 • Mendizalearen Hiztegia [mikologia], Ostadar Mendi Taldea.
- ↑ (Gaztelaniaz) Bon,Marcel. (1988). Guia de Campo de los hongos de Europa. Ediciones Omega, S. A. Barcelona, 242 or. ISBN 84-282-0865-4..
- ↑ (Gaztelaniaz) Morales Pulido Juan, Carmona Perate José Julián. (1981). Sociedad Micológica Extremeña, Medalla de Extremadura 2019.
- ↑ (Gaztelaniaz) Sociedad micológica Barakaldo. Investigación y divulgación de la micologia.
- ↑ Inocybe curvipes: GBIF—the Global Biodiversity Information Facility.
Kanpo estekak
- Datuak: Q10673624
- Multimedia: Inocybe curvipes / Q10673624