Spitalul Brâncovenesc

Spitalul Brâncovenesc


Coordonate	44°25′41″N 26°06′05″E ({{PAGENAME}}) / 44.42799°N 26.10135°E

Spitalul Brâncovenesc - carte poștală ilustrată veche

Spitalul Brâncovenesc a fost ridicat în București între 28 august 1835 - 14 octombrie 1838, de Safta Brâncoveanu, fiica marelui ban Tudorache Balș și soția banului Grigore Basarab Brâncoveanu, și a funcționat din veniturile de la moșiile donate de ctitoră. Spitalul a fost gândit de ea pentru oamenii săraci, dar în același timp s-a constituit și ca școală medicală. La inaugurare, spitalul avea 60 de paturi.^[1]

Grigore Brâncoveanu, marele ban al Țării Românești, a lăsat prin testament pe soția sa, Elisabeta (Safta) Brâncoveanu, moștenitoare a tuturor averilor sale, să construiască un spital, spre mângâierea celor în lipsă și în nevoi, spre pururea și veșnica pomenire a Sa. Spre a îndeplini acest act de voință, Safta Brâncoveanu a lăsat, la rândul ei, prin testament mai multe moșii și imobile pentru înființarea și întreținerea unui spital Brâncovenesc. Prin acest testament, Safta Brâncoveanu hotăra ca după ridicarea spitalului, „să-l înzestreze cu averi producătoare de venituri pentru buna funcționare și întreținere a acestui spital.” Astfel, prin acest testament, a lăsat moșiile: Dăbuleni, din județul Romanați, Comojeni, Nedeia și Nedeița, Măceșul și Măceșul Mare (Sârbesc și Rumânesc) din județul Dolj și dealurile cu viile Cernăteștilor din județul Săcuieni. Aceste moșii, împreună cu pogoanele, dealurile, viile, bălțile, acareturile, gârlile (râuri și pârâuri) și veniturile din prețurile arenzilor. De asemenea, a mai lăsat unele case și prăvălii din București, cu chiriile cestora, ca după veniturile și arenzile luate de pe moșii să întrețină cheltuielile spitalului, pentru șaizeci de bolnavi, iar numărul acestor bolnavi să sporească sau să scadă în funcție de valoarea veniturilor anuale obținute.^[2]

În urma unui incendiu, spitalul a fost grav afectat, și a fost reconstruit între 1880 și 1890 prin soluții arhitectonice moderne, în formă de "U", cu biserica rezidită în interior. Noul spital avea 240 de paturi, iar medicii îngrijeau bolnavii la cele mai ridicate standarde medicale.^[3] A fost refăcută și cupola, sub care se deschidea o sală imensă, decorată cu busturi, din care se urca pe o uriașă scară de marmură, din care se ieșea în mai multe cabinete și saloane. În prim plan se remarcau busturile din marmură ale lui Grigore Basarab și al Saftei Brâncoveanu.

În 1904, planșeele din lemn au fost schimbate cu planșee de beton armat, o premieră în România, și au fost adăugate corpuri noi de clădire.

După reforma agrară din 1921, când au fost expropriate și moșiile familiei Brâncoveanu, spitalul, rămas fără sursele sale de venituri, a intrat în mari dificultăți financiare. Regele Carol al II-lea a acordat fonduri importante așezământului, dar a intervenit și în organizarea sa.

În data de 8 iunie 1938, spitalul suferă un nou incendiu, stins cu repeziciune de Pompierii Capitalei împărțiți în două grupe: prima s-a ocupat de localizarea și stingerea incendiului în timp ce a doua a avut ca obiectiv evacuarea în siguranță a celor 350 de bolnavi^[4].

Pe perioada celui de-al Doilea Război Mondial a funcționat ca spital militar cu 500 de paturi. După război, regele Mihai al României a restabilit autonomia spitalului, dar în 1946, sub guvernul Petru Groza, spitalul a trecut în proprietatea statului.

În anul 1949, la spitalul Brâncovenesc a fost înființată prima "Clinică de Ortopedie și Traumatologie" din țară, având ca scop organizarea, specializarea și perfecționarea medicilor ortopezi, condusă de Acad. Al. Rădulescu până în 1964 și în continuare de Prof. Aurel Denischi.^[5]

După cutremurul din 4 martie 1977, Nicolae Ceaușescu a folosit acest eveniment ca motiv pentru a demola cladirea. S-a preluat o idee a regelui Carol al II-lea din 1935, în al cărei proiect era prevăzută construirea Camerei Deputaților pe Dealul Arsenalului. Acest proiect fusese conceput de cei mai mari arhitecți ai vremii. În 1938 s-a anunțat începerea demolărilor în vederea deschiderii acestui ax. A venit al Doilea Război Mondial și lucrurile au rămas doar pe hârtie până în 1983, când a început construirea Palatului Parlamentului. În acest scop au fost demolate foarte multe clădiri din cartierul Uranus, inclusiv cu valoare istorică, între care 22 de biserici și Spitalul Brâncovenesc, deși acesta nu se afla pe axa prevăzută pentru Bulevardul Victoria Socialismului.^[6] În 1984, într-o vineri, Ceauseșcu a hotărât să demoleze Spitalul Brâncovenesc și luni 29 martie 1984 a început demolarea. Spitalul era proaspăt renovat, monument istoric, sălile de operație erau de marmură, dar n-a contat. Personalul medical a fost împrăștiat la celelalte spitale din Capitală.^[7]

Note

^ Un spital pentru nevoiasi, 25 aprilie 2005, Oana Antonescu, Jurnalul Național, accesat la 12 iunie 2013
^ „Testamentul Saftei Brâncoveanu” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 24 februarie 2016. Accesat în 4 martie 2014.
^ Așezămintele brâncovenești din Capitală Arhivat în 27 decembrie 2013, la Wayback Machine., 7 septembrie 2010, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina, accesat la 10 august 2013
^ Ion Panțuri, „File din istoria pompierilor: Corpul pompierilor militari 1918–1940“, Ministerul de Interne, Comandamentul Pompierilor, Muzeul Pompierilor, Serviciul Editorial și Cinematografic, 1981, p. 60
^ „Societatea Ortopedică de Protezare și Ortezare - ISPO România (SOPOR)”. Arhivat din original la 1 februarie 2014. Accesat în 23 mai 2012.
^ „Arhitecta Anca Petrescu nu înțelege cum au dispărut unele clădiri din București”. Arhivat din original la 28 aprilie 2017. Accesat în 23 mai 2012.
^ "Demolarea Spitalului Brancovenesc - semnul ca vor indrazni orice". Arhivat din original^{[nefuncțională]} , 29 martie 2004, Evenimentul zilei. Arhivă accesată la 23 aprilie 2023

Bibliografie

Dr. Gomoiu V, Dr. Plătăreanu V., chirurgi ai spitalului, Centenarul Spitalului Brâncovenesc (1837-1937), Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului – Imprimeria Națională, București, 1937
Centenarul Spitalului Brâncovenesc, și primul său medic, Societatea Regală Română de Istoria Medicinei, București, 7 mai 1936;
Spitalul Brâncovenesc dintre anii 1838-1842 Societatea Regală Română de Istoria Medicinei, București, 11 iunie 1936.

Legături externe

Glorie apusă, 8 ianuarie 2007, Anca Aldea, Oana Vataselu, Jurnalul Național

v • d • m Spitale din București

Sectorul 1	Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” • Spitalul Clinic de Urgență București • Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri^⁠(d) • Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice^⁠(d) • Institutul Național de Endocrinologie „C.I. Parhon”^⁠(d) • Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan” • Spitalul Clinic „Sfânta Maria”^⁠(d) • Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială „Prof. Dr. Dan Theodorescu” • Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila” • Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Filantropia • Spitalul Universitar de Urgență Elias • Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila” • Spitalul Clinic C.F. Nr. 2 • Centrul de Sănătate STB S.A. • Spitalul Militar de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” • Centrul Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare al Armatei „Academician Vasile Cândea” • Life Memorial • Spitalul Euroclinic

Sectorul 2	Institutul de Diabet Zaharat, Nutriție și Boli Metabolice „Prof. Dr. N. Paulescu” • Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon” • Institutul Clinic Fundeni • Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu” • Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu” • Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” • Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș” • Spitalul Clinic „Dr. Ioan Cantacuzino” • Spitalul Clinic Colentina • Spitalul Clinic de Ortopedie, Traumatologie și TBC Osteoarticular „Foișor” • Spitalul Clinic de Copii „Dr. Victor Gomoiu” • Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa” • Spitalul de Pneumoftiziologie „Sfântul Ștefan” • Spitalul de Urgență „Prof. Dr. Dimitrie Gerota”

Sectorul 3	Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie • Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale „Dr. Victor Babeș” • Spitalul Clinic Colțea • Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgos” • Spitalul Clinic „Prof. Dr. Constantin Angelescu”

Sectorul 4	Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Ioan” • Spitalul Clinic de Urgență pentru copii „Maria Sklodowska Curie” • Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni” • Centrul Național Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru Copii „Dr. Nicolae Robănescu” • Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare • Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” • Spitalul de Boli Cronice „Sfântul Luca” • Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici”

Sectorul 6	Centrul de Evaluare și Tratament a Toxicodependențelor pentru Tineri „Sfântul Stelian” • Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sârbu” • Spitalul Clinic C.F. Nr. 1 Witting

Foste spitale	Spitalul Caritas • Spitalul Brâncovenesc