Nicolae S. Basilescu
Nicolae S. Basilescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Nicolae S. Basilescu (n. , Urlați, Prahova, România – d. , București, România) a fost un profesor universitar, industriaș și filantrop român. Activitatea didacticăDupă ce și-a luat licența la Facultatea de Drept a Universității din București, Nicolae Basilescu si-a luat doctoratul la Facultatea de Drept din Paris în 1884. Pe lângă activitatea de avocat a intrat în învățământul universitar, inițial la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 1892, apoi la cea din București în 1896, unde a fost ulterior numit decan. În 1887 a fost numit secretar al Camerei de Comerț și Industrie a României, A fost ales de mai multe ori deputat în Parlamentul României din partea Partidului Național Liberal. A publicat numeroase lucrări, dintre care cele mai importante sunt:
Activitatea ca industriașPrin căsătoria cu Ecaterina Pascal, e ajuns să dețină moșia Măicănești-Grefoaicele din nord-vestul Capitalei. Investește într-o fabrică de bere, una de malț și alta de cărămidă, intuind dezvoltarea acestor ramuri economice. Pe de altă parte, deținea moșia de la Dealu-Mare – Urlați specializată în viticultură. Deoarece viile din România fuseseră distruse de filoxeră, în 1898, Basilescu a început replantarea cu viță-de-vie americană pentru a-și revitaliza industria viticolă. Pentru a vinde mai bine vinul produs, Nicolae Basilescu a decis să-l prelucreze transformându-l în șampanie. Cu ajutorul specialistului francez Paul Poitevin, Bazilescu a construit o fabrică de șampanie, pe care o comercializa cu ajutorul casei „Capșa”. Primul lot de șampanie „Capșa”, a ieșit pe piață în 1912. După primul război mondial, sistemul de fabricație a fost ameliorat cu ajutorul casei de Saint Marceaux din Reims (Franța).[2][3] Note
|