Louis-Jean-François Lagrenée

Louis-Jean-François Lagrenée
Date personale
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[2][7][4][8][6] Modificați la Wikidata
Paris, Primul Imperiu Francez Modificați la Wikidata
Frați și suroriJean-Jacques Lagrenée[*][[Jean-Jacques Lagrenée (pictor francez)|​]][9] Modificați la Wikidata
CopiiFrançois Lagrenée[*]​[10] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[11] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
profesor
artist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiFranța Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[12] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris  Modificați la Wikidata
PregătireCharles André van Loo[*][[Charles André van Loo (pictor francez)|​]]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruPierre Peyron[*][[Pierre Peyron (pictor francez)|​]]  Modificați la Wikidata
Opere importanteQ17583635[*]​, Q17583651[*]​  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ ()[1]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Louis-Jean-François Lagrenée (numit Lagrenée l'aîné, Lagrenée cel bătrân; n. , Paris, Regatul Franței – d. , Paris, Primul Imperiu Francez) a fost un pictor francez în stil rococo și elev al lui Carle van Loo⁠(d). A câștigat Grand Prix de Rome pentru pictură în 1749 și a fost ales membru al Académie royale de peinture et de sculpture⁠(d) în 1755. Fratele său mai mic Jean-Jacques Lagrenée⁠(d) (numit Lagrenée le jeune, Lagrenée cel mai tânăr) a fost și el pictor.

Biografie

Răpirea Deianirei de către centaurul Nessus (1755).

S-a născut la Paris la 30 decembrie 1724 și, de la o vârstă fragedă, a dat dovadă de talent în desen și pictură.[13] În timpul tinereții sale, maeștrii pictori membri ai Academiei Regale Franceze⁠(d) au oferit un program continuu de cursuri, deschise publicului (contra unei taxe modice), de desen natural și de principii și tehnicile artei. Aceste cursuri le-au oferit membrilor academiei șansa de a identifica și educa șase dintre cei mai talentați tineri studenți dintr-un anumit an și de a le oferi un loc într-un program cunoscut sub numele de École royale des élèves protégés, un program care oferea școlarizare gratuită cu o mică remunerație pentru trei ani, pregătirea studenților pentru competițiile Prix de Rome.[14] După ce a fost selectat și a finalizat acest program de trei ani, sub tutela lui Carle van Loo⁠(d), a câștigat Grande Pix de Rome la prima sa încercare în 1749, cu pictura Iosif interpretând visele faraonului (acum pierdut).

În calitate de student la Academia Franceză din Roma, a dezvoltat o „fixare formativă, deși juvenilă, pentru pictura barocă”.[15] Mai presus de toate, a fost inspirat de Școala Bologneză, în special de opera lui Guido Reni (1575–1642) și Francesco Albani (1578–1660). Mai târziu în cariera sa, el a dobândit epitetul „Albani francez” ( l'Albane Francais ).[16]

După ce s-a întors de la Roma în 1753, a început să lucreze la o pictură de mari dimensiuni - Răpirea Deianirei de către centaurul Nessus (Musée du Louvre ) - care, atunci când a fost terminată în 1755, a fost lucrarea de recepție care i-a adus calitatea de membru al Academiei Regale, cu unanimitate de voturi. În acest moment, era deja considerat o celebritate.[17]

Luni, 10 iulie 1758, la vârsta de 33 de ani, s-a căsătorit cu Anne-Agathe Isnard, în vârstă de 16 ani. Cincizeci și cinci de ani mai târziu, la 19 iunie 1805, certificatul său de deces a consemnat că ei erau încă căsătoriți.[18]

Cariera ulterioară

Cariera sa a înflorit la Paris, prin îndeplinirea mai multor comenzi pentru patroni eminenți și membri ai unei noi comunități financiare înfloritoare, precum și prin înscrierea regulată la expozițiile Salonului⁠(d) din Paris. Reputația sa a atras atenția Elisabetei Petrovna, împărăteasa Rusiei, care, în 1760, l-a numit director al Academiei Imperiale de Arte și pictor principal al curții sale.[19] După numai doi ani petrecuți în Rusia, s-a întors la Paris pentru a prelua funcția de profesor-rector la Academia Regală.

Marte și Venus; o alegorie a păcii (1770).
Vénus aux Forges (c. 1760), Tapiserie

Între 1781 și 1787, în calitate de director al Academiei Franceze, a locuit la Vila Medici din Roma. După o ultimă întoarcere la Paris, a fost numit curator onorific și director (administrativ) al Muzeului Luvru. A fost numit Cavaler al Legiunii de Onoare la 15 iulie 1804 de către Napoleon I.[20] A murit în anul următor.

Lucrări în colecții publice (neexhaustiv)

Picturi

  • Paris, Muzeul Luvru: L'Enlèvement de Déjanire par le centaure Nessus (1755), Mercure, Aglaure et Hersé (1767), Psyché surprend l'Amour endormi (1768), La Mort de la Femme de Darius (1785), L'Amour des Arts console la Peinture des écrits ridicules et envenimés de ses ennemis
  • Stockholm, Muzeul Național: Mars et Vénus surprise par Vulcain (1768)
  • Muzeul Național al Castelelor din Versailles și Trianon: La Moisson - Cérès et l'Agriculture (aprox. 1770)
  • Los Angeles, Centrul Getty: Vénus et Mars, une allégorie de la Paix (1770)
  • Muzeul de arte frumoase din Quimper⁠(d): Esther et Assuérus (1775–1780)
  • [[{{{2}}}|Muzeul de arte decorative din Paris]]⁠(fr)[traduceți]: Jupiter transformé en taureau enlève Europe, Thétys reçoit Apollon
  • Institutul de Arte din Detroit: Pygmalion și Galatea (1781)
  • Palatul Fontainebleau: Moartea Delfinului, înconjurat de familia sa (1765)
  • Catedrala din Lyon, Sfântul Ioan Evanghelistul de pe insula Patmos (1758)

Galerie

  • Diana and Endymion (1776)
    Diana și Endimion (1776)
  • Death of the Dauphin (1765)
    Moartea Delfinului (1765)
  • Mars and Venus Surprised by Vulcan (1768)
    Marte și Venus surprinse de Vulcan (1768)
  • Death of the Wife of Darius (1785)
    Moartea soției lui Darius (1785)
  • Alcibiades on his Knees Before his Mistress (c.1781)
    Alcibiade în genunchi în fața stăpânei sale (c. 1781)
  • Apelles Falls in Love with Campaspe; Beloved of Alexander the Great (1772)
    Apelles se îndrăgostește de Campaspe; Iubitul lui Alexandru cel Mare (1772)
  • The Ascent of Aurora (1763)
    Ascensiunea Aurorei (1763)

Studenți de seamă

  • Antoine-Denis Chaudet⁠(d) (1763–1810)
  • Lagrenée le Jeune (cel tânăr)⁠(d) (fratele său)
  • Pierre Peyron⁠(d) (1744–1814)

Note

  1. ^ Baza de date Léonore 
  2. ^ a b c d https://www.kansallisgalleria.fi/en/search?authors%5B%5D=Louis%20Jean%20François%20Lagrenée%20vanhempi  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Dictionnaire critique de biographie et d'histoire : errata et supplément pour tous les dictionnaires historiques d'après des documents authentiques inédits 
  4. ^ a b c d The Fine Art Archive, accesat în  
  5. ^ a b Louis-Jean-François Lagrenée, Autoritatea BnF 
  6. ^ a b c d Louis Jean François Lagrenée The Elder, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  7. ^ a b Louis-Jean-François Lagrenée, SNAC, accesat în  
  8. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  10. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  11. ^ RKDartists, accesat în  
  12. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  13. ^ Dictionnaire historique, critique et bibliographique Menard & Desenne, Paris, 1822, 15th ed.
  14. ^ Louis Courajod, Histoire de l'enseignement des arts du dessin au XVIIIe siècle. L'École royale des élèves protégés, précédée d'une étude sur le caractère de l'enseignement de l'art français aux différentes époques de son histoire, et suivie de documents sur l'École royale gratuite de dessin fondée par Bachelier, Paris, J.-B. Dumoulin, 1874, cité par Annie Verger, « Entrer à l'Académie de France à Rome -- La faveur, le droit, le choix », dans Gérard Mauger, Droits d'entrée: Modalités et conditions d'accès aux univers artistiques, Paris, Ed. MSH, 2006 (lire en ligne [archive]), p. 13-46.
  15. ^ Gallery Notes publication, W. J. Mitchell, London, November 2010, p. 2
  16. ^ A Biographical and Critical Dictionary of Painters and Engravers, M. Bryan, (enlarged by George Stanley), London, 1849.
  17. ^ Dictionnaire historique, critique et bibliographique Menard & Desenne, Paris, 1822, 15th ed.
  18. ^ Actes d'Etat-civil d'Artistes Francais; Extraits des registres de L'Hotel de Ville de Paris(collaborative), 1873, p.201.
  19. ^ A Biographical and Critical Dictionary of Painters and Engravers, M. Bryan, (enlarged by George Stanley), London, 1849.
  20. ^ Documents in Archives Nationale, Paris. Cote: LH/1443/12, LAGRENEE AINE, No. 1443012.

Bibliografie

  • Dicționarul artiștilor Benezit
  • Marc Sandoz⁠(d), Les Lagrenée, I. Louis (Jean, François) Lagrénée, 1725–1805, Tours, 1983
  • Pascal-François Bertrand, « La tenture des sujets mythologiques d'après Lagrenée l'aîné reconstituée », în Aubusson, tapisseries des Lumières, Paris, Aubusson, 2013
  • Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). „Lagrenée, Louis Jean François”. Encyclopædia Britannica. 16 (ed. 11). Cambridge University Press. , o publicație aparținând domeniului public. </img>Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). „Lagrenée, Louis Jean François”. Encyclopædia Britannica. 16 (ed. 11). Cambridge University Press. , o publicație aparținând domeniului public.

Legături externe

  • Lagrenée l'Ainé în Arhiva Națională Franceză: Joconde
Control de autoritate