Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție.
Ioan Pânzaru s-a născut la Focșani, la 15 octombrie 1950. Tatăl său, Eniță Pânzaru, a fost jurist, iar mama sa, Aurelia Pânzaru, a fost funcționară.
A absolvit Colegiul Național "Unirea" din Focșani în anul 1969, apoi a urmat Facultatea de limbi romanice, clasice și orientale de la Universitatea București, absolvind secția de Limba și literatura franceză.
După absolvirea facultății, în 1973, a fost repartizat asistent la Facultatea de limbi străine din București.
A fost membru al Partidului Comunist din România din 1970.[2]
Ioan Pânzaru a obținut titlul de doctor în anul 1980 cu o teză despre La Chanson de geste et le récit oral. A obținut rezultate meritorii în activitatea didactică, a condus seminarii de literatura franceză și ore de curs, dovedind creșterea experienței sale pedagogice. Activitatea științifică pe care o desfășoară este orientată spre psihologia artei și teoriei literaturii franceze.
Selecție din operele publicate
L'Escarboucle. Mythe et philosophie de la gemme au Moyen Age
Despre alegorie
Program estetic și figură în evul mediu
De la monstru la frumusețea ideală. Imaginația la sfârșitul Evului Mediu
Mélanges polypharmaques, ou La Thériaque aujourd'hui
Ex eremita episcopus. L’ermite et la société au premier Moyen Age
L’Objet stratigraphique : La Majesté de sainte Foy de Conques
Erreurs
Caput mystice. Fonctions symboliques de la tête chez les exégètes de la seconde moitié du XIIe siècle
Gradele de realitate. Antropologia spațiului fictiv în secolul al XV-lea
Le Regard flamand. La profondeur de la représentation et sa problématique
Interprétations de la militia spiritualis (XIe-XIIe siècles)