* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text
Ioan Angelo Lupescu (n. 9 decembrie 1968, București), cunoscut și ca Ionuț Lupescu este un fost fotbalist român care a jucat pentru echipa națională a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1990 și 1994. După retragerea din activitatea de fotbalist, a încercat pentru o scurtă durată cariera de antrenor, apoi a devenit director general al Federației Române de Fotbal. Din 2012 până în 2018 a ocupat și postul de șef al Comisiei Tehnice a UEFA.[2] A demisionat la această funcție pentru a candida la președinția Federației Române de Fotbal în aprilie 2018.[3] În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute în preliminariile Campionatului European și pentru calificarea la turneul final.[4][5] Este fiul fostului mare jucător Nicolae Lupescu.
Cariera de fotbalist
Și-a făcut junioratul la echipele Mecanică Fină București și Dinamo București. A debutat în Divizia A la vârsta de 17 ani. Primul său meci oficial a avut loc la 21 septembrie1986, într-o victorie a lui Dinamo cu 4-1, în fața echipei SC Bacău.
După participarea cu echipa națională a României la Campionatul Mondial din 1990, a fost remarcat de echipa germană Bayer Leverkusen. Cu aceștia a câștigat Cupa Germaniei în 1993 și a ajuns în semifinalele Cupei UEFA în sezonul 1994-1995. În 1996 s-a transferat la rivala din BundesligaBorussia Mönchengladbach. În 1998 a revenit la Dinamo alături de care a câștigat titlul de campion în 2000. După o escală în Turcia, la Bursaspor, la începutul sezonului 2000-2001, s-a reîntors la Dinamo cu care a încheiat sezonul respectiv. În octombrie 2001 a semnat un contract cu echipa saudită Al-Hilal, dar după cinci luni a revenit la Dinamo, unde și-a încheiat cariera.
Echipa națională
Lupescu a jucat 74 de meciuri pentru reprezentativa României și a marcat 6 goluri. A debutat pe 3 februarie 1988, într-un meci împotriva echipei naționale a Israelului, câștigat de România cu 2-0. A participat la două Campionate Mondiale, în 1990 și 1994, la cel din Statele Unite făcând parte din generația care a ajuns până în sferturile de finală. A jucat de asemenea la două Campionate Europene, în 1996 și 2000. A bifat și șapte meciuri pentru echipa națională de tineret a României.
Goluri la echipa națională
Golurile echipei României sunt trecute primele. Coloana „Scor” indică scorul după golul marcat de jucător.
Lupescu a obținut în 2003 licența de antrenor la Universitatea Sportivă Germană din Köln[6]. A profesat doar pentru o scurtă perioadă, pregătind pentru câteva luni echipele FCM Bacău și FC Brașov. În 2005 a devenit director general al Federației Române de Fotbal.
A înființat revista „Sportmagazin kicker”, care a falimentat la scurt timp de la lansarea pe piață și a fost asociat în postul de radio Total Sport FM[7].
Note
^Ionuț Lupescu: „Mutu și Chivu sunt la ultima campanie de calificare“, 23 martie 2011, Mugurel Dumitru, Adevărul
^Theodor Jumătate (), „Manager pentru Mourinho » Ionuț Lupescu va conduce toate proiectele tehnice și de dezvoltare ale antrenorilor europeni”, Gsp, accesat în
^Theodor Jumătate (). „EXCLUSIV Răsturnare de situație: demisia lui Lupescu, lămurită de UEFA prin intermediul GSP. Iată dovada!”. Gsp. Accesat în .
^„DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. . p. 5. Accesat în .
^„Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. . Arhivat din original la . Accesat în .
Mecanică Fină București
Dinamo
Leverkusen
M'gladbach
Bursaspor
Al-Hilal
România
FCM Bacău
FC Brașov
Uniunea Sovietică
San Marino
Insulele Feroe
Țara Galilor
Cipru
