Histamină
Histamină | |||||||||||||
Identificare | |||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
SMILES C1=C(NC=N1)CCN[1] Histamina (imidazoletilamină) este o amină biogenă. Se găsește în țesuturile animalelor, în plante, țesuturi animale, plante, bacterii, veninuri. La om, histamina există la nivelul plămânilor, pielii și mucoasei gastrointestinală. Biosinteză și metabolizareBiosintezăHistamina este rezultatul decarboxilării histidinei, sub acțiunea unei enzime numite 1-histidin-decarboxilază (1-HDC). MetabolizareExistă 2 căi de metabolizare a histaminei:
EfecteAparat digestiv
Nivel cutanatSe pare că agresiunile fizice sau chimice pot determina eliberarea de histamină., fiind principalul mediator a alergiilor de tip I. Manifestările clinice ale acestui tip de alergie sunt: urticaria, edem, rinită deroasă, șoc anafilactic. Administrată intradermic determină o reacție vasculară de tip "tripla reacție": la locul injectării apare o pată roșie datorită dilatației arteriolelor, care este rapid înlocuită de o papulă cu o areolă roșie neregulată. Sistem circulatorLa nivel circulator, este un mediator important, efectele sale fiind proporționale cu doza dar și cu calea de administrare: administrată intravenos are efect congestiv mai ales la nivelul capului și trunchiului. În doze mari scade presiunea arterială prin vasodilatație și hipovolemie, determinînd o stare de șoc. La nivel arteriolar determină dilatația marcată a arteriolelor terminale și venulelor postcapilare. Aparat respiratorEa se mai poate elibera și din mastocite ca urmare a interacției antigen- anticorp, având astfel un rol important în alergii și răspunsurile alergice. Ea provoacă bronhoconstricție slabă, astmaticii fiind extrem de sensibili la această acțiune. ReceptoriEfectele histaminei sunt mediate de 3 subtipuri de receptori histaminici: H 1, H 2, H 3 .
Vezi și
Bibliografie
|