Henric de Schweinfurt

Henric de Schweinfurt
Margraf de Nordgau
Date personale
Născut	980 d.Hr.
Decedat	18 septembrie 1017 (37 de ani)[2]
Înmormântat	Schweinfurt
Părinți	Berthold de Schweinfurt[*]​ Eilika de Walbeck[*]​[3]
Căsătorit cu	Gerberga[*][[Gerberga (German noble, (c. 970 – aft. 1036) daughter of Herbert of Wetterau and Irmtrud of Avalgau)|​]]
Copii	Otto al III-lea de Suabia[4] Iudita de Schweinfurt Burchard I de Halberstadt[*]​ Eilika de Schweinfurt[*]​ Henric I de Schweinfurt[*]​[4]
Limbi vorbite	limba germană
Apartenență nobiliară
Titluri	margraf[1]
Familie nobiliară	Luitpoldingi
Modifică date / text

Henric de Schweinfurt (n. 980 d.Hr. – d. 18 septembrie 1017^[2]) a fost margraf de Nordgau din 994 până în 1004.

Henric a fost fiul margrafului Berthold de Nordmark și al soției sale, Eilika (sau Eiliswintha, Eila) de Walbeck. Ascendența tatălui său nu este cunoscută cu certitudine, deși se pare că ar fi fost unul dintre fiii ducelui Arnulf de Bavaria.

Henric a dobândit succesiunea asupra ținuturilor tatălui său după moartea acestuia din 980. Henric a devenit margraf (marchio) al Mărcii bavareze Nordgau în 994. În 1003 s-a revoltat împotriva regelui german Henric al II-lea revendicând faptul că i s-ar fi promis Ducatul de Bavaria, iar regele nu i-l acordase. În schimb, regele a susținut că bavarezii au dreptul de a-și alege propriul duce. Henric s-a aliat în continuare cu regii Boleslav I al Poloniei și Boleslau al III-lea al Boemiei, însă răscoala stârnită a fost reprimată, iar el însuși fiind captiv o perioadă de timp. Regele a instaurat dieceza de Bamberg pentru preîntâmpinarea altor eventuale rebeliuni în regiune. Noua dieceză a preluat autoritatea laică asupra Mărcii de Nordgau.

În cele din urmă, abia după insistențele corelate ale stăpânilor seculari și ecleziastici, ducele Bernard I de Saxonia și arhiepiscopul Tagino de Magdeburg, în 1004 a avut loc reconcilierea dintre Henric de Schweinfurt și regele Henric al II-lea. Înainte de a muri în 1017, Henric de Schweinfurt a mai obținut câteva teritorii. El se află înmormântat la Schweinfurt.

Vărul său, cronicarul Thietmar de Merseburg, l-a numit pe Henric în cronica sa „gloria Franconiei răsăritene”.

Henric a fost căsătorită cu o anume Gerberga, fiică a unui Otto a cărui identitate este încă disputată. Din căsătoria lor au rezultat trei fii și două fiice:

• Otto, devenit duce de Suabia sub numele Otto al III-lea;
• Eilika, căsătorită cu ducele Bernard al II-lea de Saxonia;
• Iudita de Schweinfurt (d. 2 august 1058), căsătorită cu regele Bretislau I al Boemiei;
• Burchard, episcop de Halberstadt și cancelar al împăratului Conrad al II-lea;
• Henric, conte în Nordgau.

• Timothy Reuter: Germany in the Early Middle Ages 800–1056, New York, Longman, 1991.