Hagi-Tudose

Hagi-Tudose

Nicolae Bălțățeanu ca Hagi-Tudose, 25 martie 1951
Informații generale
AutorDelavrancea
Gentragicomedie
Acte4
Ediția originală
Limbă originalăromână
Prima reprezentație14 decembrie 1912
Teatrul Național din București
Țara premiereiRomânia
Personaje
  • Hagi-Tudose
  • Matache Profirel
  • Jenică Păunescu
  • Culai
  • Gusi
  • Î-iul epitrop
  • Al II-lea epitrop
  • Popa Roșca
  • Un cerșetor
  • Un cârciumar
  • Un pastramagiu
  • Un bragagiu
  • Î-iul băiat
  • Al II-lea băiat
  • Î-iul ștrengar
  • Al II-lea ștrengar
  • Al III-lea ștrengar
  • Al IV-lea ștrengar
  • Al V-lea ștrengar
  • Gherghina Profirel
  • Fifica Profirel
  • Leana
  • Ghioala
  • O țigăncușă
  • Mahalagii
  • Mahalagioaice
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Hagi-Tudose este o piesă de teatru din 1912 de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Este o dramatizare a nuvelei omonime care a fost publicată în volum sub semnătura „Delavrancea” la Editura Socec în 1903.[1] O primă variantă a nuvelei a fost publicată în 1887 în revista Lupta literară.

Prima reprezentație a avut loc la 14 decembrie 1912 la Teatrul Național din București. În rolurile principale au jucat actorii Constantin I. Nottara ca Hagi-Tudose, Ion Petrescu ca Matache Profirel, Vasile Toneanu ca Jenică Păunescu, Constantin Radovici ca Gusi, Agepsina Macri, M. Giurgea și Maria Ciucurescu. Piesa nu a avut succes, fiind apreciată doar de Victor Eftimiu și Mihail Dragomirescu.

Alături de Akim (1914; de Victor Eftimiu) este una dintre primele tragicomedii ale dramaturgiei românești.[2]

Piesa are un deznodământ grotesc și dual - cel mai bogat băcan moare în cea mai cumplită mizerie; acesta își dă sufletul pe un „maldăr de galbeni”. În ciuda unor elemente preluate din alte opere ce prezintă avari celebri (cum ar fi Euclio - creat de Plaut; Harpagon - de Molière; Shylock - de William Shakespeare; Gobseck - de Honoré de Balzac; Pliușkin - de Nikolai Gogol), Hagi-Tudose are o deplină originalitate prin desăvârșita sa zgârcenie dusă până la moarte. Călinescu afirmă că „zgârcenia sa delirantă e împinsă dincolo de pierderea instinctului său de supraviețuire”.[3]

Prezentare

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Primul act are loc în uliță, stilul decorului fiind folclorizant ca întreaga dramaturgie a lui Delavrancea. Locul virtual de întâlnire al personajelor este băcănia (de-a lungul întregii piese). Întregul act este un tablou vivant, cu o bogată tipologie (epitropi, un bragagiu, un cârciumar, un băcan, copii de mahala), totul pentru a contrasta cu comportamentul aberant al lui Hagi-Tudose, care-i „ciordește” pe fiecare.

Actul al doilea prezintă familia Gherghinei și a lui Matache Profirel care sunt niște mahalagii îmbogățiți ca cei zugrăviți în operele lui Caragiale, Vasile Alecsandri sau Costache Faca.

Actul al treilea pare o parodie după Nunta lui Figaro - prin boschete se hârjonesc Fifica și Jenică, Lenuța și Culai; în timp ce bătrânii își povestesc amănunțit somnul și metehnele. Hagi-Tudose este foarte vorbăreț, expunându-și filozofia sa asupra vieții, dezacordul cu instituția căsătoriei (care ar duce la înmulțirea membrilor - și mai multe cheltuieli).

Actul al patrulea are loc în odaia lui Hagi-Tudose. Acesta este foarte bolnav, e violent și anxios și o chinuie pe Leana. El cere o găină și puțin foc dar apoi are sentimentul păcatului lăcomiei. Moare având viziunea unei bogății „izvorând ca din gârlă”.

Personaje

Mișu Fotino ca Hagi-Tudose
  • Hagi-Tudose
  • Matache Profirel, soțul Gherghinei și tatăl Fificăi
  • Jenică Păunescu, iubitul Fificăi
  • Culai, cel care era îndrăgostit de Leana
  • Gusi
  • Î-iul epitrop
  • Al II-lea epitrop
  • Popa Roșca
  • Un cerșetor
  • Un cârciumar
  • Un pastramagiu
  • Un bragagiu
  • Î-iul băiat
  • Al II-lea băiat
  • Î-iul ștrengar
  • Al II-lea ștrengar
  • Al III-lea ștrengar
  • Al IV-lea ștrengar
  • Al V-lea ștrengar
  • Gherghina Profirel, soția lui Matache, mama Fificăi
  • Fifica Profirel, fiica lui Matache și a Gherghinei; iubita lui Jenică Păunescu, domnișoară, învățată, vorbește limba franceză fluent
  • Leana, onestă, bună la suflet, săracă, aflată în grija lui Hagi-Tudose, este iubita lui Culai
  • Ghioala
  • O țigăncușă
  • Mahalagii
  • Mahalagioaice

Teatru radiofonic

Articol principal: Teatru radiofonic.

Hagi-Tudose este cea mai veche înregistrare pe bandă magnetică a Fonotecii de Aur realizată de către Teatrul Național Radiofonic.[4] Înregistrarea a fost realizată în 1951 în regia lui Ion Șahighian cu Nicolae Bălțățeanu în rolul titular.[5]

Ecranizări

Articol principal: Listă de filme bazate pe lucrările lui Barbu Ștefănescu Delavrancea.

Referințe și note

  1. ^ Hagi Tudose. Nuvele și schițe, Editura Litera
  2. ^ Delavrancea - Teatru, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, Prefață de Doina Modola Prunea, pag. 19
  3. ^ George Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. Fundațiilor Regale, București 1941, pag. 506
  4. ^ „Hagi-Tudose”, cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic pe bandă magnetică, păstrat în Fonoteca de Aur Arhivat în , la Wayback Machine., revistateatrala.radioromaniacultural.ro
  5. ^ „Nicolae Bălțățeanu”, în Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964.
  6. ^ Hagi Tudose (TV) (1980) la cinemagia.ro

Legături externe

Vezi și

Portal icon Portal Literatură
Portal icon Portal România
Portal icon Portal Teatru
Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Hagi-Tudose


v  d  m
Opera literară a lui Barbu Ștefănescu Delavrancea
Nuvele și
povestiri
  • Sultănica (1883)
  • Apă și foc
  • Sorcova (1885)
  • Odinioară
  • De azi și de demult
  • Văduvele
  • Liniște (1887)
  • Paraziții (1892)
  • Trubadurul (1887)
  • Zobie
  • Milogul
  • Înainte de alegeri
  • Iancu Moroiu
  • Hagi-Tudose
  • Domnul Vucea
  • Bursierul
  • Șuier
  • Răzmerița
  • Bunicul
  • Bunica
  • Boaca și Onea
  • Micuții
  • Angel Demetriescu
  • Irinel
Basme
  • Neghiniță
  • Norocul dracului
  • Moș Crăciun
  • Palatul de cleștar
  • Dăparte, dăparte
  • Poveste
  • Stăpânea odată (1909)
Proză poetică
  • Nu e giaba cafea
  • Sadi-el-Mahib
  • Fanta-Cella
  • Sentino
Dramaturgie
Ecranizări