Gaspar Noé (pronunție în spaniolă: /gasˈpaɾ noˈe/; n. , Buenos Aires, Argentina) este un regizor argentinian cu domiciliul în Paris.[11][12] Acesta este fiul pictorului, scriitorului și intelectualului argentinian Luis Felipe Noé(d).[13]
La începutul anilor 1990, Noé, alături de soția sa Lucile Hadžihalilović(d), au înființat companie de producție Les Cinémas de la Zone.[14] A regizat șapte lungmetraje: Seul contre tous(d) (1998), Ireversibil(d) (2002), Enter the Void(d) (2009), Love(d) (2015), Climax(d) (2018), Lux Æterna(d) (2019) și Vortex(d) (2021).
Biografie
Noé s-a născut în Buenos Aires, Argentina. Tatăl său - Luis Felipe Noé - este de origine spaniolă, italiană și franco-bască, în timp ce mama sa, Nora Murphy, este de origine irlandeză și spaniolă. Are o soră pe nume Paula. A locuit în New York timp de un an[când?] în copilărie, iar familia sa a emigrat în Franța în 1976 pentru a scăpa de situația politică din Argentina(d). Noé a absolvit Colegiul Louis Lumière(d) din Franța.[când?]
Cariera
Filmele sale sunt asociate unei mișcări cinematografice franceze denumite cinema du corps și, conform lui Tim Palmer(d), subiectele abordate sunt prezentate într-un context aflat sub semnul nihilismului sau disperării.[15] Noé sparge adesea cel de-al patrulea perete, adresându-se direct publicului prin folosirea tipografiei confruntative care urmărește „să deranjeze și să tulbure” privitorului, similar metodelor tipografice utilizate de Jean-Luc Godard.[16]
Trei dintre filmele sale prezintă personajul unui măcelar fără nume interpretat de Philippe Nahon(d): Carne(d), I Stand Alone și Ireversibil. Coloanele sonore ale filmelor Ireversibil și Climax au fost compuse de Thomas Bangalter(d).
Influențe
Noé a declarat în ediția din septembrie 2012 a revistei Sight & Sound(d) că vizionarea filmului 2001: O odisee spațială la vârsta de șapte ani i-a schimbat viața. Dacă ar fi fost lipsit de această experiență, acesta probabil nu ar fi devenit regizor.[17] Noé menționează, de asemenea, că filmul austriac Angst(d) (1983), regizat de Gerald Kargl(d), a avut o influență majoră asupra sa.[18]
Viața personală
Este căsătorit cu regizoarea Lucile Hadžihalilović(d).[19] Deși locuiește și lucrează în Franța, nu deține cetățenia franceză.[20]
Noé a suferit o hemoragie cerebrală aproape fatală la începutul anului 2020, întâmplare care a inspirat parțial intriga filmului său Vortex.[21]
^Ransome, Noel (). „French Director Gaspar Noé on America's Fear of the Penis”. Vice (în engleză). Accesat în .
^„Exclusive Q&A: Director Gaspar Noe's View of The Cusp of Death As Detailed in Enter The Void”. Huffington Post. .
^PremiereFR (). „Enter the Void : Gaspar Noé réagit aux critiques”. Youtube. Google, Inc. Arhivat din original în . Accesat în .Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
^Palmer, Tim (2011). Brutal Intimacy: Analyzing Contemporary French Cinema, Wesleyan University Press, Middleton CT. ISBN: 0-8195-6827-9.
^„A soul drifting in neon limbo”. Eye Magazine. Accesat în .
^„The 2012 Sight & Sound Directors' Top Ten”. Sight & Sound: 69. septembrie 2012. unknown ID 9-770037-480090. Arhivat din original la . Accesat în .
^„Gasper Noe - Part 3”. Vice. . Arhivat din original la . Accesat în .
^„The Auteurs: Gaspar Noé”. Cinema Axis. . Accesat în .
^Leigh, Danny (). „Interview: Gaspar Noé”. Financial Times. Accesat în . Noé still doesn’t have a French passport but after his parents fled the Argentine junta when he was 13, he finds real meaning in his adopted country’s free speech
^Zigler, Brianna (). „Vortex is an Absorbing, Despairing Portrait of Aging”. Paste (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .