Carl Wilhelm Scheele (n. , Stralsund, Republica Democrată Germană, Swedish Pomerania(d) – d. , Köping, Comitatul Västmanland, Suedia) a fost chimist suedez de limbă germană, celebru prin descoperirea oxigenului și a clorului.
Biografie
Scheele s-a născut la Stralsund[12] în 1742, într-o familie numeroasă: era al șaptelea din cei unsprezece copii ai lui Joachim Christian Scheele și Margaretha Eleonora. Afacerile tatălui, care era comerciant, nu mergeau prea bine, ajungând chiar să vândă la mezat casa în care locuiau. În ciuda acestor dificultăți financiare, în 1748 Scheele își începe studiile elementare la o școală privată.
În 1757, Scheele se mută la Göteborg și începe să lucreze ca farmacist. Aici se inițiază în studiul substanțelor chimice. Cu aceeași sârguință își continuă pregătirea și la următorul loc de muncă: o farmacie din Malmö. Aici, Scheele scrie primele sale lucrări referitoare la cercetările efectuate, scrieri care nu au avut nici un ecou.
Profesorul de chimie Anders Jahan Netzius, pe care îl întâlnește tot la Malmö, îi acordă un sprijin valoros îndemnându-l să studieze sistematic, oferindu-i chiar laboratorul său unde vor efectua experiențe împreună.
Clor: Ceea ce alchimiștii doar au observat, Scheele a studiat sistematic. Obține clorul, în 1774 prin reacția dintre dioxid de mangan și acid clorhidric. Confirmarea descoperirii a fost realizată mai târziu, în 1789, de către Antoine Lavoisier.
Mangan: Studiind acele "pietre maronii"[13], care erau de fapt minerale bogate în oxizi de mangan, Scheele își dă seama că nu este vorba de fier (sau de oxizii acestuia), ci de un nou element, izolat ulterior de Johan Gottlieb Gahn în 1774.